Managerii americanii si cei japonezii au decis sa se intreaca intr-un concurs de canotaj.

Ambele echipe s-au antrenat din greu. In ziua cea mare, se simteau pregatiti. Japonezii au castigat cu un avans de doi kilometri. Americanii au fost extrem de descurajati ca au pierdut. moralul lor s-a prabusit. Managementul a decis ca motivul unei infrangeri atat de zdrobitoare trebuie aflat, asa ca au angajat o firma de consultanta ca sa investigheze problema si sa recomande actiuni corective.

Consultantul a aflat ca echipa japoneza a avut opt oameni la vasle si unul la carma; americanii au avut un om care vaslea si opt oameni la carma. Asa ca, dupa un an de studii si milioane de dolari cheltuiti ca sa analizeze problema, firma de consultanta a ajuns la concluzia ca sunt prea multi oameni la carma si prea putini la vasle in echipa americana. Asa ca, pe masura ce se apropia ziua cursei din anul urmator, structura manageriala a echipei americane a fost complet reorganizata.

Noua structura cuprindea: patru manageri de carma, trei manageri zonali de carma si un nou sistem de urmarire a performantelor pentru omul de la vasle, ca sa i se asigure stimulent in munca. Anul urmator, japonezii au castigat cu un avans de patru kilometri. Umiliti, cei din corporatia americana l-au concediat pe vaslas pentru performante slabe si au acordat managerilor o prima, pentru ca au descoperit unde era problema.